“Orice câine ştie să înoate“ – Această afirmaţie este un mit!

Nu toţi câinii ştiu să înoate din instinct. De exemplu, rasele cu blana lungă au de  suportat o greutate considerabilă în apă, iar căţeii cu botul scurt pot avea probleme respiratorii în timpul înotului.  Câinii, la fel ca şi oamenii, au preferinţele lor: unora le place, unora nu le place în apă.

Pentru a vă obişnui căţelul în apă, fie el junior sau adult, asiguraţi-vă că prima lui experienţă cu apa este una jucăusă şi plăcută. Pentru început puteţi folosi un bazin gonflabil de înălţime mai scăzută şi în care să puneţi biscuiţi sau jucării (ce vor pluti pe apă) îndemnând căţelul să le scoată singur.

De asemenea puteţi folosi un bol de plastic plutitor în care puneţi porţii din mâncarea lui.  Pentru a mânca, el va trebui să intre cu picioarele în apă să ajungă la “insula gustoasă”.  Acest joc este unul foarte plăcut şi benefic (răcoritor) pentru zilele de caniculă. Totuşi apa din bazin nu trebuie să fie foarte rece, doar puţin răcoroasă.

Când căţelul intră fără ezitare cu toate labuţele în apă, puteţi trece la etapa următoare: un lac sau un râu cu nivel de apă scăzut şi cu temperatură potrivită. Intraţi în apă, având nişte recompense gustoase şi încurajaţi căţelul să vă urmeze.
Puteţi să-i puneţi lesa, însă acest lucru fiind doar pentru siguranţa lui, nicidecum pentru a îl forţa! Nu forţaţi căţelul să intre în apă! Mergeţi înapoi spre el dacă vedeţi că nu are curaj şi încurajaţi şi lăudaţi fiecare pas pe care îl face înspre şi în apă. Puteţi arunca şi aici recompense plutitoare pe care căţelul să le “pescuiască” singur de pe suprafaţa apei.

Aveţi grijă în cazul apei de mare (sărată) care poate creea dureri de burtă, vomă sau alte probleme. În cazul apei de piscină sau a apei sărate, clătiţi foarte bine blana căţelului pentru a evita iritaţii ale pielii.

Pentru unii căţei este suficient să intre cu picioarele, nu le place să înoate. Instinctele lor le spun cel mai bine cât este bine să intre şi cât ar fi prea mult. Un stăpân responsabil va asculta şi instinctele patrupedului lui.

Dacă vedeţi că intenţionează să intre mai mult în apă, puteţi încuraja înotul suţinând puţin greutatea corpului lui.  Lăudaţi-l continuu! Dacă înoată înspre mal, înseamnă că are un sentiment de siguranţă în plus care face experienţa mai placută.

Dacă aveţi un căţel ce face parte dintr-o rasă pentru care înotatul poate fi foarte obositor (bot scurt/ corp îndesat/ picioare scurte/ blană lungă), o vestă de salvare îi va oferi un plus de siguranţă şi o uşurare. Totuşi, nu îl lăsaţi niciodată nesupravegheat!

Asemeni copiilor, e posibil ca un căţel să nu înveţe să înoate de la prima lecţie. Aveţi răbdare, nu vă supăraţi şi nu îl stresaţi nici pe el cu asta. Dacă aveţi deja un căţel cu mai multă experienţă în apă, poate fi de ajutor, fiind un exemplu pentru celălalt.

Chiar dacă nu va vrea să intre în apă, nu-l certaţi! Încurajaţi-l mereu. După puţin timp, opriţi lecţia. Puteţi relua într-o altă zi. Cuvântul “nu” nu trebuie folosit niciodată în timpul lecţiei, deoarece câinele va crede că greşeşte cu ceva şi o să fie foarte descurajat şi toate reuşitele avansării în apă vor fi şterse din mintea lui.

Unele rase şi metişii lor, mai ales cei creaţi pentru vânătoare în apă, nu au nevoie de  multe încurajări pentru a intra în mediul lor.  Dintre aceste rase sunt şi: Labradorul, Golden Retriever, Terra Nova, Caniche sau Câinele de apă portughez.

Rasele sau metişii cu corp mai îndesat, picioarele scurte şi/sau un bot foarte scurt (ex. Bulldog, Mops, Teckel) pot avea nevoie de mai multe lecţii şi mai multă încurajare pentru a începe să înoate.