Într-o sâmbătă seara din octombrie 2013, când încă era cald ziua, dar noaptea temperatura ajungea aproape de 0oC, când veneam dintr-un bar cu muzică faină, m-a întrebat prietenul meu ce se aude. Eu nu auzisem nimic. Imediat am recunoscut sunetele… Erau doi căței de două saptămâni într-o sacoșă. Ce era să facem, să-i lăsăm acolo? Nu, i-am luat in brațe și am mers la cineva, la 11 noaptea să cerem puțin lapte că noi nu aveam în casă și nu aveam de unde cumpăra în noaptea aia.

1398334_10200258644462467_1046820907_oAm primit deadline: aveam 24 de ore la dispoziție să găsesc stăpâni pentru căței sau plecam toți trei de acasă. Am pus poze cu ei pe net și o colegă mi-a spus că o vrea pe fetiță când crește. Au trecut 24 de ore și nu am fost dați afară. A mai trecut o săptămână în care trebuia să ma trezesc de două-trei ori pe noapte să hrănesc cățeii, în timpul zilei să merg la facultate și să mă întorc în grabă în cel mult 4 ore ca să nu înceapă să plângă cățeii să facă vecinii scandal. Vecinii nici nu au știut că avem caței, dar noi ne certam tot mai des că fac mizerie cățeii, că nu poate să doarmă noaptea, că nu e normal să fiu tot timpul obosită și să beau energizante ca să fac față… După o săptămână sau două de astfel de certuri, nu am mai făcut față și am sunat la asociația NUCA, fiind îndrumată de prietenul meu să dau cățeii la cei care „cu asta se ocupă”. Nu erau locuri libere în foster și mi s-a spus că pot fi ajutată doar cu promovarea cățeilor pentru adopție. Cum adică, asociațiile, care cu asta se ocupă, nu pot să-mi ia cățeii??? Păi pentru ce cer asociațiile bani?

10168492_10202936364466648_88857515_n

Într-adevăr, asociația m-a ajutat să promovez cățelul, care între timp crescuse, dar a durat mult. Deși era un cățel frumos, educat, sănătos, a durat destul de mult până când s-a găsit o căsuță potrivită pentru el. După 3 săptămâni de nopți nedormite și în două luni de pipi peste tot, am început să ieșim la plimbări tot mai lungi și tot mai plăcute. Am mers împreuna în parcurile de căței, în păduri, la cabană, pe terase, la prieteni „pet-friendly” și când a plecat la căsuța lui definitivă am fost triști. Nu mai avem nici o responsabilitate, nu mai trebuie să îmi fac programul în funcție de vezica lui, nu mai trebuie să-mi planific vacanțele în funcție de el. Dar nu mai are cine să se bucure când venim acasă, cu cine să fim nevoiți să facem măcar o oră de mișcare pe zi și să îmi încânte fiecare zi cu năzbâtiile și afecțiunea lui…

În plus, asociația m-a ajutat cu hrana de care aveam nevoie, a suportat costurile pentru deparazitări, vaccinări și sterilizare. De asemenea, am primit și pătuț, pături și jucării pentru el. Asociația doreste să ajute cât mai multe cazuri, dar și persoanele care au găsit animăluțele trebuie să se implice, fiind o muncă de echipă.

Între timp am devenit voluntar la asociația NUCA și am aflat că, de fapt, asociația are foarte puțini membri, dar în foster sunt peste 100 de animale. Unele animăluțe așteaptă să plece la casa lor de peste un an… Multe dintre aceste animele au probleme de comportament sau sănătate, unele fiind cu handicap. Aproape toate donațiile se folosesc pentru plata medicilor veterinari (în principal pentru sterilizarea câinilor fără stăpân din Cluj-Napoca și împrejurimi), iar restul donațiilor sunt folosite pentru alte necesități pentru animalele din foster.

20140527_141115_resize
Am spus că stăm la apartament în chirie, avem job respectiv facultate și nu putem să avem câine. Planul era să ne luăm cățel când ne mutam la casă, cu curte, să aibă unde să alerge. Dar acum așteptăm următorul cățel în foster, în apartament, în timp ce eu mă pregătesc pentru licență și prietenul meu merge la lucru.