Ar trebui…

Dupa ce ai petrecut cativa ani ca voluntar pentru protectia animalelor, la un moment dat zici: gata, a fost de ajuns, si eu am o viata, si eu trebuie sa traiesc. Nu mai pot in continuare sa fug dupa animale abandonate, lovite, chinuite de dimineata pana seara, si eu ar trebui sa traiesc. Trebuie sa ai grija de tine, ca au trecut vremuri cand la sfarsitul zilei te-ai prabusit in pat, fara sa stii daca ai mancat in ziua respectiva, sau nu….dar stii foarte bine care dintre caini a mancat, care era bolnav, si a inceput sa manance, care a refuzat mancarea si ai fugit cu el la medic…ca asta trebuie sa stii… dupa toate astea, te trezesti intr-o zi, si zici ca ar trebui sa faci ceva si pentru tine.

A venit timpul sa caut un loc de munca, si sa nu mai traiesc din banii familiei. In curand vei fi foarte preocupat, la sfarsitul lunii esti stresat, ca nu stii cum vei plati facturiile, langa job si treburi prin casa, nu mai ramane timp nici pentru tine, nu si pentru altceva….dar amintirile din acele vremuri traiesc in continuare in tine.

Desi visezi din ce in ce mai rar cu animale chinuite, bolnave, desi nu mai petreci ziua alergand dupa animale abandonate, totusi te bantuie….. ramane in tine.

Pe internet te uiti numai cu coltul ochiului la postari cu animale abandonate, chinuite, dar de fiecare data iti vine in minte ce ar trebui facut. Cauti solutii, fara sa vrei, fara sa constientizezi, dar dupa ce dai mai jos pe pagina, sa nu mai vezi anuntul….  tot te gandesti ca ar trebui sa facem ceva… dar… ramai cu „ar trebui”. Ar trebui sa facem ceva, ar trebui sa facem asa… dar… totusi… ramanem cu „ar trebui”… Aceasta expresie te bantuie toata ziua… ”ar trebui”… ”ar trebui facut”… ”ar trebui rezolvat”… ”ar trebui salvat”… dar ramane asa… cu „ar trebui”…Imola 11

Seara cand te pui in pat… undeva intre constienta si inconstienta,  unde nu mai poti bloca gandurile neplacute din amintirea ta, revin lucrurile, pe care „le-ai rezolvat” cu „ar trebui”.

De multe ori te trezesti ca te gandesti la aceste animale parasite, si fara sa-ti dai seama, cauti solutii…. te gandesti la asta in timp ce faci cumparaturile, sau dimineata cand te duci la lucru, te gandesti la asta, si nu pot sa scapi de acest gand, in fiecare clipa te gandesti ca „ar trebui”… Asta este cea mai mare problema in societatea noastra, toata lumea e preocupata cu „ar trebui” dar nimeni nu se gandeste la „ce am sa fac”. Avem cu totii foarte multe probleme si fiecare dintre noi avem foarte multe „ar trebui” in viata noastra… ar trebui sa facem ceva, DAR n-am bani, n-am timp, n-am putere, n-am energie, n-am loc… „ar trebui… dar n-am…”  

Intr-o zi te uiti in ochii unui animal abandonat pe strada…si vine expresia obisnuita „ar trebui, DAR….” si te duci mai departe. Si vine noaptea, cand esti in pat, si se trezeste subconstientul, si te acuza, ca minti. Te-ai mintit pe tine insusi, ai mintit pe toata lumea, si mai ales ai mintit pe acel animal amarat, care statea pe marginea drumului… fara mancare, fara adapost, fara ajutor… si fara nume. Nimeni nu te acuza, te acuzi pe tine insusi, si asta nu stie nimeni… numai tu.

imola1

Acolo inauntru undeva simti ca ai mintit. Simti ca pot sa faci ceva…

si daca putin, dar totusi poti sa faci ceva. Si in momentul in care subconstientul nu te mai lasa sa dormi, nu te mai lasa sa zambesti, si nu te mai lasa sa mergi mai departe cand vezi un animal abandonat…atunci se transforma un „ar trebui” in „am sa fac”, si „am reusit!”

Fiecare dintre caini a fost un „ar trebui”… si s-au transormat in „am sa fac”.

E foarte greu in Cluj sa faci din „ar trebui”- „am sa fac”, dar nu e imposibil.  Exista o cale pentru fiecare, cine mai are constiinta care iti zice inainte sa adormi… ”poti sa

Imola 22

faci ceva”. Oricine poate sa ia un catel in foster. De ce e bine sa fii foster? Pentru ca in sfarsit, poti sa faci ceva, cu toate ca te simti neputincios. – E usor sa iei un catel in foster? – Nu, nu e usor, dar de multe ori e greu sa ne trezim dimineata, si sa mergem la lucru…dar trebuie sa ne pornim in fiecare dimineata.

Ca sa iei acasa un catel abandonat nu este o obligatie.  Este o sansa… o sansa, ca daca te pui in pat, si se trezeste subconstientul, si te acuza… poti sa fi linistit, pentru ca ai reusit sa faci din milioane de „ar trebui”, un „am facut”.

Voi cum ati adormit seara trecuta?

de Imola și Zoli