Descrierea blănosului

Este una mai neobişnuită dar cu final fericit. Ea a fost abandonată lângă un bloc din Floresti unde stătea şi o familie cu un copil mic şi pe care Albuţa îl iubea foarte mult. Ea era bătrânică, prietenoasă şi cuminte, însă mai lătra câteodată noaptea şi oricum simpla prezenţă a unui câine abandonat lângă un bloc atrage nemulţumiri în general. Aşa că a fost prinsă, băgată într-un sac şi dusă în Someşeni. O vreme nu s-a mai ştiut nimic de ea. Într-o zi, după ce a apărut în Grigorescu, acest câine alb, necunoscut, fugea direct înspre un copil ce se plimba cu bunicii. A încercat o vreme bunicul să stea între câine şi copil, până când şi-a dat seama de intenţiile câinelui – era copilul din Floreşti, în vizită la bunicii din Grigorescu. Aşa a rămas Albuţa sub geamul bunicilor, aşteptând de la o zi la alta să revadă copilul.
Dar frigul era tot mai aprig şi oameni nemulţumiţi de prezenţa ei au apărut şi acolo, Ecarisajul făcea razii tot mai dese şi alte pericole o pândeau.
Până la urmă cuiva i s-a făcut milă, ne-a sunat, a luat-o în casă si am început să o pregătim pentru adoptie.

Acum Albuţa este adoptată, iubită şi fericită, primim des poze şi informaţii despre ea şi stăpânii ei ne scriu:
„Albuţa e ca o rază de soare, minunată şi delicată, cu un caracter adorabil. Uneori e puţin încăpăţânată, dar în clipa următoare devine ca un ursuleţ de pluş. E o dulceaţă de căţel şi îmi doresc din suflet să o văd petrecându-şi cât mai mulţi ani fericiţi alături de noi şi de prietena ei, Tiara.”